ENGLEZĂCel mai potrivit moment pentru ca un copil să-şi însușească o limbă străină este în primii şase ani de viaţă. Atunci învaţă cel mai uşor, spontan, firesc, prin joacă.
Cercetările au demonstrat că un copil care începe învăţarea unei limbi străine după vârsta de 10 ani, are şanse mai mici de a o vorbi ca un nativ. Copiii care învaţă să vorbească în altă limbă decât cea maternă vor avea performanţe şcolare mai bune şi abilităţi dezvoltate de rezolvare a problemelor.
În primele luni de viaţă, copiii gânguresc folosind aproximativ 70 sunete care compun toate limbile mapamondului. Apoi, învaţă să vorbească folosind doar acele sunete şi cuvinte pe care le aud repetitiv în jurul lor, mai ales de la personae cu care se află în raport emoţional. Creierul copilului va renunţa la abilitatea de a vorbi în limbile pe care nu le aude în jurul său. Copiii crescuţi într-un mediu sănătos, învaţă să folosească în jur de 2000 de cuvinte până la împlinirea vârstei de 4 ani. Doar observând cum învaţă copiii să vorbească putem realiza că ei învaţă în mod natural.
Adulţii învaţă o limbă străină cu un consum de resurse mult mai mare decât copiii. Mulţi dintre noi pot rememora o conjugare a unui verb în limba engleză însă ne este foarte greu să comunicăm fluent cu vorbitorii nativi. Când adulţii însă abordează o limbă străină prin joc şi explorare, reuşesc să o înveţe rapid şi uşor. Cu cât devenim mai similari copiilor în studierea unei limbi străine, cu atât ni se va părea mai uşor să o învăţăm.
Limba străină este obligatorie într-o societate globalizată şi mai mult decât atât, este foarte probabil ca adulţii viitorului să aibă nevoie de a vorbi fluent mai mult decât o limbă străină.
În primii ani de viaţă se dezvoltă bazele gândirii, limbajului, imaginaţiei, memoriei. Astfel, însuşirea unei a doua limbi este la fel de ușoară ca şi prima. Fiecare copil sănătos se naşte cu 100 de miliarde de celule ale creierului, iar fiecare celulă este alcătuită din aproximativ 20.000 de conexiuni. Pe măsură ce simţurile copilului reacţionează la mediul înconjurător, el dezvoltă noi sinapse, cu o rată uluitoare de până la 3 milioane de conexiuni pe secundă. Tot ceea ce copilul trăieşte este absorbit de creier şi stocat în celulele de memorie. Copiii gânguresc folosind sunetele specifice tuturor limbilor mapamondului. Un copil însă va învăţa să vorbească folosind doar sunetele şi cuvintele pe care le aude în mediul său, renunţând la abilitatea de a vorbi în limbile pe care nu le aude.
Pe parcursul copilăriei mici, creierul este un adevarat “burete”. În acest interval de timp se pun bazele gândirii, limbajului, imaginaţiei, atitudinilor, aptitudinilor şi altor asemenea caracteristici. După această etapă de dezvoltare, “ferestrele” se închid; arhitectura fundamentală a creierului este completă. De aici îndemnul de a învăţa limba străină în aceşti primi ani de viaţă.
Cunoaşterea şi utilizarea mai multor limbi creşte nivelul de inteligenţă al unui individ. Limba straină are un efect profund asupra creierului, îmbunătăţind abilităţile cognitive care nu au legătură cu zona lingvistică. Limba nouă forţează creierul să rezolve un conflict intern, oferind minţii o activitate care îi dezvoltă capacităţile cognitive.
Din fericire, în învăţământul preşcolar se pune din ce în ce mai mult accent pe învăţarea limbii străine începând cu grupa mică de grădiniţă, când profesorii pot valorifica dorinţa şi capacitatea unui copil de a învăţa orice prin cântec, joc şi culoare. Folosind stimularea senzorială şi jocul, combinate cu învăţarea limbii străine şi încurajând familia să continue stimularea şi acasa, duce la asimilarea facilă a unui volum mare de informaţii. Mai râmâne ca şi micuţii să trăiască situaţii concrete deviate în care să fie necesară utilizarea informaţiilor asimilate.
Este recomandată învăţarea unei limbi străine copiilor care au dificultăţi de pronunţie în limba maternă?
Răspunsul este: DA! Învăţarea unei limbi străine accelerează corectarea pronunţiei în limba maternă atât prin dezvoltarea auzului fonematic, cât şi din intensificarea activităţii acelei părţi a creierului responsabilă cu abilităţile lingvistice.
Chiar şi atunci când nu vorbesc, dar sunt implicaţi în jocuri desfăşurate în limba străină, copiii învaţă, urmând ca atunci când hotărăsc să comunice, să poată valorifica tot ce au asimilat.
O limbă straină nu se termină niciodată de învăţat. Tematica şi structurile gramaticale sunt mereu diferenţiate în raport cu vârsta şi interesele cursanţilor. Un copil poate participa de 2-3 ori pe săptămână la activităţi de predare/învăţare a limbii engleze în cadrul cărora se face o activare a vocabularului, familiarizarea cu sunetele, corectarea pronunţiei de către un specialist. Învăţarea însă se face prin repetiţii nenumărate, în urma stimulării diferenţiate care să conducă la formarea categoriilor și fixarea automatismelor. La fel cum un bebeluş are nevoie să guste de nenumarate ori dintr-un aliment nou până să-l accepte, tot aşa un copil are nevoie să spună de foarte multe ori “Please, give it to me!” până ajunge să utilizeze expresia spontan.
Părinţii au un rol esenţial, iar implicarea lor influenţează direct proporţional ritmul în care progresează copiii. Chiar dacă nu sunt vorbitori de limbă engleză, ei pot influenţa pozitiv prin transmiterea de mesaje pozitive, crearea unui mediu favorizant învăţării implicite. Astfel, un rol important îl are şi învăţarea indirectă, prin stimularea în afara lecţiilor oficiale de învăţare intenţionată. Audiţia de cântece, vizionarea de desene animate, conversaţia cu un părinte, joaca de-a grădiniţa, lectura unor cărţi constituie activităţi esenţiale în fixarea noţiunilor activate la grădiniţă.
Dacă doriți să ne adresați întrebări despre procesul de înscriere sau serviciile noastre, o puteți face completând acest formular.
© Gradinita Kitty 2024. Toate drepturile rezervate. | ANPC
